Autor:Livia Bătăiosu
Fecioară vicleană cu nurii în vânt,
Ce otrăvești limba cu al tău cuvânt.
Atragi suflete-n fals legământ
Și frângi inimi cu vorbe în vânt.
Cu ochii tăi verzi seduci și îneci.
Neatinse de pată guri rozalii.
Cu priviri languroase dar seci,
Le îndrumi pașii în locuri pustii.
În cosița ta neagră, în cozi împletite,
În loc de flori ți-ai prins cuvinte.
În drumul său le fură vântul.
Le-mprăștie apoi pe tot pământul.
Ești o mireasă cu voalul pătat,
De roșul fețelor ce te-au venerat..
Orbiți fiind de a ta frumusețe,
De vorba ta si o falsă franchețe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu