Picurii amintirilor

Picurii amintirilor

autor:Livia Bătăiosu

Mă las în mângâierea adierii,
Vântul mi se hărjonește-n plete,
În suflet simt ai amintirii picuri,
Multe clipe se întorc acum, pierdute…

Pierdute-n zilele senine, fericite,
Dar, rămase adânc în amintire.
Cu sufletul de mine-s prețuite,
Căci mult m-au fericit și mi-au adus iubire.

Picuri mi se așează-ncet pe față,
Trezindu-mi amintirea celui drag,
Picuri se strecoară-n suflet
Și mi-l alină cu-n sărut suav.

Mă las în mângâierea amintirii,
Când picurii de ploi și vântul,
Mi-au dăruit floarea iubirii
Și fericire întru totul.

Mă las în mângâierea lacrimilor dulci,
Ce-n picuri curg pentru atunci,
Mă las în mângâierea clipelor trecute
Și-n amintirile atât de prețuite.

Respir adânc să simt până-n străfunduri,
Al amintirii val înmiresmat,
Purtat de picuri, stele si de vânturi
Va dăinui în sufletu-mi curat.

Și-n zilele pustii voi fi un picur pentru tine,
Ce în săruturi îți voi duce gândul,
În îmbrățișări te va purta și vântul
Adânc în amintire, către mine.