Autor:Livia Bătăiosu
Pe gânduri stau trăgând dintr-o țigară,
Privesc la fum apoi afară,
Cum rotocoale mici dispar,
Fără să-mi ia și gândul meu amar.
Stau și mă mint că va fi bine,
Că voi fi fumul poate mâine,
Ce va ieși pe buze fericite
Și va pluti apoi până departe.
E alb, e dens și mă-nconjoară.
Plutește. Știu că mă omoară.
Dar multe alte au încercat
Și încă nu m-au doborât.
Un rotocol cu degetul străpung
Și se destramă, e doar fum.
La fel cum e legată viața,
De-un firicel dar…e de ață.
Țigara arde ca și viața.
Avem jăratecul în față.
Ajungem la sfârșit de drum.
Cu-n pic de scrum și restul fum.
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu