Autor:Livia Bătăiosu
Pierdută stau în altă lume,
C-un trandafir roșu în mână.
Îl duc ușor spre buze…
Ce-o vrea oare să îmi spună?
Rup o petală. O sărut
Și mă trezesc zicând:
-Mă iubește!
O arunc râzând.
Apoi încă una…
Și mă intristez.
-Nu mă iubește!
O arunc, adânc oftez.
Continui…am rămas cu una,
Întristată mi-e privirea.
-Nu mă iubește!
O arunc, aiurea.
Și mai pierdută acum,
Mă gândesc că poate,
Încă o petală dac-ar fi avut,
De iubire aveam parte.
La trandafir privesc
Și la petalele împrăștiate.
Cu ochii-n lacrimi îi șoptesc:
-Ca tine sunt și eu. Pe moarte!
Fără iubire nu exist,
Nici tu fără petale.
Fără iubire totu-i trist,
E rece și pe moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu