Încă o petală

Autor:Livia Bătăiosu

Pierdută stau în altă lume,
C-un trandafir roșu în mână.
Îl duc ușor spre buze…
Ce-o vrea oare să îmi spună?

Rup o petală. O sărut
Și mă trezesc zicând:
-Mă iubește!
O arunc râzând.

Apoi încă una…
Și mă intristez.
-Nu mă iubește!
O arunc, adânc oftez.

Continui…am rămas cu una,
Întristată mi-e privirea.
-Nu mă iubește!
O arunc, aiurea.

Și mai pierdută acum,
Mă gândesc că poate,
Încă o petală dac-ar fi avut,
De iubire aveam parte.

La trandafir privesc
Și la petalele împrăștiate.
Cu ochii-n lacrimi îi șoptesc:
-Ca tine sunt și eu. Pe moarte!

Fără iubire nu exist,
Nici tu fără petale.
Fără iubire totu-i trist,
E rece și pe moarte.

Floare de colț

Autor:Livia Bătăiosu

Pe munții cei înalți,
Micuța și firava floare.
Ai locul tău unde trăiești.
- Al meu unde e oare?

De vânturi ești bătută,
Și îmbrăcată-n ceață,
Casa ți-e de piatră.
Cum reziști? Ne-nvață!

Atât ești de plăpândă
Și totuși ai putere,
Să sapi adânc în stâncă.
De unde ai răbdare?

Petala-ți este albă,
Cu dulcea ei paloare
Tu stralucești voioasă.
De unde iei culoare?

Pe piscurile-nalte,
În singurătate,
Crești și înflorești.
De cine te ferești?

Mereu cautată
Și de mulți vânată.
Cred că te-ai ascuns,
În bătrânii munți.

Regina nopții

Autor: Livia Bătăiosu

Regina nopții e o floare,
Ce înflorește-n noapte,
Ea fură din lumina lunii,
Mireasmă și culoare.

Regina cerului e luna,
Iar pe pământ regină-i ea,
Ea ce-ți mângâie privirea,
Cu gingășie-n noaptea grea.

E palidă culoarea ei,
Dar are strălucire.
Din cupa ei arome dulci,
Răzbat până la mine.

Parfumul ei amețitor,
Te duce la visare.
E floarea lunii de pe cer,
Suava plină de savoare.

Când luna după nor i-ascunsă,
Petala înspre cer și-o îndreaptă.
Își caută surata ei,
Lumina să împartă.


Stele, licurici scânteietori,
Din alaiul lor fac parte,
Luminând până în zori,
Dau culori naturii-n noapte.

Crinul

Autor: Livia Bătăiosu

Cu lujerul maiestuos
Și puritate în petala lui,
Domnește crinul cel frumos
Peste florile pământului.

Plin de vigoare și tandrețe,
Te atrage cu arome dulci, plăcute,
Să îi atingi suava floare,
Cu un sarut plin de candoare.

Catifelata lui petala, alba
Ca un suflet de copil, curată,
Cu puritatea ei te-ndeamnă
Să-l prețuiești că-i fără seamăn.

În domneasca lui mireasmă
Trupul să ți-l scalzi ai vrea,
Să îi guști aroma fina,
Să-ți dezmierzi trupul cu ea.

Să-i asculți cântecul florii,
Ce se leagănă pe lujer,
Să-i săruți în pragul serii
Puritatea lui de înger.