Autor:Livia Bătăiosu
Pe munții cei înalți,
Micuța și firava floare.
Ai locul tău unde trăiești.
- Al meu unde e oare?
De vânturi ești bătută,
Și îmbrăcată-n ceață,
Casa ți-e de piatră.
Cum reziști? Ne-nvață!
Atât ești de plăpândă
Și totuși ai putere,
Să sapi adânc în stâncă.
De unde ai răbdare?
Petala-ți este albă,
Cu dulcea ei paloare
Tu stralucești voioasă.
De unde iei culoare?
Pe piscurile-nalte,
În singurătate,
Crești și înflorești.
De cine te ferești?
Mereu cautată
Și de mulți vânată.
Cred că te-ai ascuns,
În bătrânii munți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu