Minune sfântă

Autor:Livia Bătăiosu

Minune sfântă apărută-n zori,
Îmbrăcată-n frunze arămii de toamnă,
Dăruindu-mi fericire, sânziene-flori,
Împlinindu-mi viața, comoară minunată.

Suflet pur, aripă de înger,
Ce mă-nconjori cu dragoste divină,
Ca pe o sfântă mă înalți la cer,
În raza soarelui m-așezi-lumină.

Adevăr ți-e calea unde pasu-ți calcă,
Presărată cu steluțe argintii,
Luceafăr apărut pe bolta-ntunecată,
Când viața mă purta pe drumuri pământii.

Braț ocrotitor, gingășia lunii,
În brațe mă cuprinzi, paradis etern,
Șoapte îmi trimiți în fremătarea mării,
Zâmbet în tristețe pe buze îmi așterni.

Aș dăltui cuvinte-n piatră,
S-arăt iubirea ce ți-o port,
Rămâi a mea icoană sfantă,
Purtată-n suflet peste tot.

Etern te voi iubi, minune,
În slăvi cerești te voi purta,
Căci Tu ești viața, suflet pentru mine,
Nicicând, nicicum nu te voi uita.