AutorLLIVIA BATAIOSU
Ma uit in jurul meu,
Un furnicar de lume,.
In el ma contopesc si eu.
Sunt mii de fete si de nume.
Unii sunt tristi, altii viseaza,
Nepasatori in lumea lor.
Cei mai frumosi plini de speranta,
Sunt cei imbratisati, loviti de dor.
Ei se tot duc si se intorc,
Si ma intrb: Unde anume?
Destinu-i cheama pe un drum,
De nimeni nestiut in lume.
Se-aseamana cu-n stol in zbor,
In turma trec. Unde se duc?
Se misca-n valuri ca si marea,
Cand vantul bate tare-n larg.
Se duc la deal, se-ntorc la vale,
Ca frunzele in vantul care,
Le-mprastie, le-aduna iar,
In cuiburi, turme, furnicare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu