Furnicarul

Autor:Livia Bătăiosu

Mă uit in jurul meu,
Un furnicar de lume,.
În el mă contopesc și eu.
Sunt mii de fețe și de nume.

Unii sunt triști, alții viseaza,
Nepăsători în lumea lor.
Cei mai frumoși plini de speranță,
Sunt cei îmbrățișați, loviți de dor.

Ei se tot duc și se întorc,
Și mă întreb: Unde anume?
Destinu-i cheama pe un drum,
De nimeni neștiut în lume.

Se-aseamănă cu-n stol în zbor,
În turma trec. Unde se duc?
Se mișca-n valuri ca și marea,
Când vântul bate tare-n larg.

Se duc la deal, se-ntorc la vale,
Ca frunzele în vântul care,
Le-mprăstie, le-adună iar,
În cuiburi, turme, furnicare.