Oglinda

Autor:Livia Bătăiosu

Noroiul rânced, noaptea rece,
Încearcă iar să mă cuprindă.
Prin fața ochilor îmi trece,
Viața mea, ca o oglindă.

Mă privesc în ochi, atât de triști!
Atunci ca și acum,mereu,
Și când zâmbesc ei sunt umbriți
De asteptări, dorinți pe care eu
Le-am tot chemat in drumul meu.

Privesc oglinda ne-ncetat,
Îmi caut raza de lumină,
Nu-i în trecut, e-n visul meu.
Să cred în el îmi este teamă,

Poate zorii îl vor risipi
Și-atunci tristeți mă vor cuprinde,
Sufletu-mi va îngheța și va muri,
Nicicând nu voi putea din nou surâde.

Doar visul mi-a rămas, un ultim pas,
Și-l văd frumos, oglinda mi-l arată,
Atunci și ochii mei în râs,
Se vor scălda cum n-au făcut-o niciodată.