Autor:LIVIA BATAIOSU
Noroiul ranced, noaptea rece
Incearca iar sa ma cuprinda.
Prin fata ochilor imi trece,
Viata mea, ca o oglinda.
Ma privesc in ochi, atat de tristi
Atunci ca si acum,mereu,
Si cand zambesc ei sunt umbriti
De asteptari, dorinti pe care eu
Le-am tot chemat in drumul meu.
Privesc oglinda ne-ncetat,
Imi caut raza de lumina,
Nu-i in trecut, e-n visul meu.
Sa cred in el imi este teama,
Poate zorii il vor risipi
Si-atunci tristeti ma vor cuprinde,
Sufletu-mi va ingheta si va muri,
Nicicand nu voi putea din nou surade.
Doar visul mi-a ramas, un ultim pas
Si-l vad frumos, oglinda mi-l arata,
Atunci si ochii mei in ras
Se vor scalda cum n-au facut-o niciodata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu