Autor:LIVIA BATAIOSU
Incerc mereu cu bucuria sa ma prind,
Dar tot in lacrimi ma trezesc, oftand.
Incerc sa rad. Sa aduc fericirea.
Dar, nu stiu cum si unde dispare bucuria.
Incerc sa trec peste dureri si ganduri,
Sa le arunc pe toate randuri, randuri.
Insa gura-mi rade poate un minut,
Ochii sunt cei care-s tristi la nesfarsit.
Ei si-au pierdut sclipirea, nu stiu in care timp.
Si aduc la iveala tristetea din adanc
Ei imi tradeaza timpul prea mult petrecut,
Fara suras pe buze si cu durerea-n gand.
Putine sunt acele lucruri care-mi sterg tristetea,
Incerc de ele sa m-agat si sa le tin
Dar, cel mai greu imi este dimineata,
Cand ma trezesc si toate relele le simt.
Caci cele bune dispar rand pe rand,
Se duc in lumea de unde au venit.
Tot ce iubesc dispare in neant,
Raman in amintire....asta-i tot ce am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu