Autor:Livia Bătăiosu
Strigăte la cer, îngropate adânc,
Ochi fără lumină înecați în plâns,
Mâini zdrelite de păcat pătate,
Inimi suferinde fără somn în noapte.
Glasuri sfâșiate de-al durerii dor,
Trupuri chinuite de-al iubirii foc,
Vise sfărâmate ce-s pierdute-n van,
Suflete pierdute pe fals piedestal.
Vieți care se sting invocând iubirea,
Minți care se pierd căutand menirea,
Buze sângerânde căutând sărutul,
Sfârșituri amare ce caută-nceputul.
Flori stropite-n lacrimi căutând pereche,
Duhuri agitate setoase de sânge,
Soare fără raze înghițit de neguri,
Lună fără stele și fără luceferi.
Zile cenușii, păsări fără glas,
Sărbători pustii și timp dureros,
Cruci și cimitire, miros de tămâie,
Praf si amăgire adus în traire.
Simțăminte rele fără bunătate,
Lucruri ce se schimbă de azi peste noapte,
False legăminte fără căpătâi,
În care te-ncrezi și cu praf rămâi.
Hăuri ce te-nghit în abisuri negre,
Suflete ce ard strigând în tăcere,
Vieți distruse doar cu un cuvânt,
În numele iubirii suferi mult prea mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu