Autor:LIVIA BATAIOSU
Prin codrul des alerg descult,
Vorbesc in taina cu padurea.
O clipa ma opresc s-ascult,
Cum bradu-si canta nemurirea.
Mesteceni falnici si umbrosi,
Imi cuprind trupu-n mii de brate.
Sunt vii si atat de secretosi.
Ascult…ii inteleg…sunt soapte.
Aluni cu trupu-ntins spre soare,
Parca-s batranii stransi la sezatoare.
Din frunza-mi canta o melodie,
Plina de viata, lacrimi, bucurie.
Pinii sunt tristi, neputinciosi,
Ca-s mai firavi, frunza le cade.
Eu le zambesc si-i fac fricosi.
Isi misca ramul inca verde.
In mijloc de padure alerg descult,
Dansand cu pomii printre umbre.
Ei imi soptesc miscand din frunze,
Ii inteleg si….le raspund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu