Autor:LIVIA BATAIOSU
Nu pot indeparta puterea noptii
Ce-n suflet iar mi se strecoara,
Sub apasarea ei raceala mortii
Ma incolteste ca o fiara.
Alunec lin in bezna, in tacere,
Cuprinsa-n golul din launtrul meu
Ce ma imbraca fara vrere
In neputinta, cu vesmantul sau.
Strivita-n gheara noptii iara
Sunt iar nimic si sunt niciunde,
Ma uit la trupul meu de cerara
Cum zace chinuit de umbre.
Chircit si fara de speranta
Zvacneste-n agonia lui morbida,
Alaturi de-al meu suflet se inalta
In noaptea fara tarmuri…nesfarsita.
Otravuri negre si nelinisti
Traiesc in trupu-mi vlaguit.
As plange de-as putea de mila-i
Dar, sufletul mi-e obosit.
Ma las purtata-n ceata crudei nopti,
Ma duca-n dulcea-i acalmie,
In golul ce-a ramas din alte vieti
Poate-oi razbi sa ma gasesc pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu