Autor:Livia Bătăiosu
Plâng norii oadată cu mine,
Inima-mi e scăldată-n suspine,
Stropii mă ard, cad peste mine,
Îmi ascund fața și dorul de tine.
Plâng norii cu atâta jale,
S-au săturat de a mea chemare.
Cu picuri ei îmi stau în cale,
Să-mi șteargă lacrimile amare.
De-ai ridica a ta privire,
Un pic la nori , apoi la mine,
Ai ințelege, Tu Iubire,
Că-i goală viata fără tine.
Și dacă plângi și tu ca mine,
Vom plânge sub un cer cu nori.
Vor plânge norii peste noi,
Cu lacrimi grele și suspine.
Norii-nlăcrimați de-i vom zări,
Atunci vom fi și mai uniți,
Căci ei ne plang în depărtări,
Ei știu că suntem chinuiți.
Cu-n chin dulce-amărui,
Am fost și vom rămâne.
Noi suntem doi ai nimănui.
Vor plânge norii peste mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu