Ne-am căutat

Autor:Livia Bătăiosu

În câte vieți ne-am căutat?
Și oare-n câte ne-am iubit?
Pe câte drumuri am umblat?
Și oare cum ne-am despărțit?

Dintr-o privire am înțeles,
Că locul meu e lângă tine.
Tu m-ai vazut, ai înțeles,
Că doar cu mine-ți este bine.

De unde oare am știut,
Că ne-am iubit și altădată?
Tu m-ai privit și ai văzut,
Că sunt iubirea mult visata.

Tu ești scânteia sufletului meu,
Eu, o fărâmă din al tău.
Vom fi mereu cei regăsiți,
Din timpuri de demult pierduți.

Acum că suntem împreună,
Totul îmi pare așa ușor.
Dar vom rămane oare după,
Ce vom păși în lumea drepților?

De iară ne vom despărți,
Ne-om căuta și ne-om găsi.
Vom cauta în ani o mie,
Să regăsim acea privire.

Alină-mi...

autor.Livia Bătăiosu

Alină-mi așteptarea cu-n cuvânt,
Nu-mi spune iar tăcerea să ascult,
Căci, zac iubire, zac ca un mormânt,
Săpat de vânturi, rece și tăcut.

Alină-mi dorul cu-n sărut,
Nu mai vreau șoapte legănate-n vânt,
Nu-mi spune ploaia s-o cuprind
Că-i rece ...ca trupu-mi suferind.

De poți iubirea mea, alină-mi,
Amurgul sângeriu care-mi suspină,
În palmă poartă-mă spre stele,
Cum doar tu știi, așează-mă 'ntre ele.

Alină-mi așteptarea c-o strângere de mână,
Nu lăsa vântul să-mi plângă în surdină,
Tăcerea sparge-o cu a inimii bătaie,
Să-ți curg în vene, gânduri, vâlvătaie...

Iubirea mea, alină-mă de tine...

Pe braț de vânt

autor:Livia Bătăiosu


Pe braț de vânt mă las purtată,
În cuib de nori mi-am adormit iubirea,
Am să mă-ntorc când dorul nu mai rabdă,
Să scutur norii, s-ating cu pieptu-mi, fericirea.


Tristețea m-adoarme în rouă de stele,
Izvoare plecate din visele mele.
Sting Luna. Acopăr cu mâna,
Durerea ce vine către mine, întruna.

Și ninge...în plete albe caut răspunsuri,
Ochi luminoși privind nicăieri,
Fantasme născute strălucind în apusuri,
Întrebări tăcute, închise în zori.

Pe braț de vânt mi-a căzut lacrima,
Nu-ntinde mâna, ai putea cădea
Din norii pufoși, în palma mea,
Întinsa spre tine...iubirea mea.

Mi-e teamă..

Autor:Livia Bătăiosu

Mi-e teamă să-ți arăt iubirea
Și patima ce arde-n gând,
Ea, te-ar răni,ți-ar înnopta privirea
Și ți-aș ucide zorii,doar, iubind.

Mi-e teamă să-ți arăt și dorul,
Ce urlă ca o fiară-n mine,
Cu ghiare trage de zăvorul
Ce-l ține-ncătușat...de tine.

Mi-e teamă să las mângâierea,
Să lunece pe trupul tău,
Sub mâna mea ți-ar arde pielea
Și-ai sângera,iubitul meu, cum eu...

Mi-e teamă să îmi las sărutul,
Să cadă peste gura-ți însetată,
Să nu-ți sorb răsuflarea iar sfârșitul,
Să ți-l aduc iubind...nevinovată.

Un pumn de fulgi

Autor:Livia Bătăiosu

Mănunchi de puf răpit din iarnă,
Un pumn de stele , mititele,
Ce-mi cântă-n noapte serenade,
Iubiri cu iz de sânziene.

Iubiri eterne ca și iarna,
Din care azi mi-ai daruit,
Un pumn de fulgi în care toamna,
Cu moliciune s-a topit.

Să-mi spună doru-ți i-ai trimis,
Ce-n friguri inima-ți străbate,
Că mă iubești cum doar în vis,
Găsești iubiri fără de moarte.

Un pumn de fulgi...puf de ninsoare,
Azi m-au cuprins și mi-au șoptit,
Să nu mai plâng, să am răbdare,
Că vei veni în dar cu-n...fulg.

Odată cu ploaia..

Autor: Livia Bătăiosu

Ai cazut ca o ploaie de mai,
Peste mine.
Scuturând odată cu florile de cireș ,
Iubirea ta.
Cunună de flori mi-ai pus
Pe creștet,
Mireasmă de mai,
În inima mea.


Mi-ai îmbrăcat trupul,
Cu praful rânced,
Ridicat, apoi,
Căzut peste mine,
Te-am respirat cu sufletul,
Plină de tine,
Ma regăsesc, acum,
În ploaia din mine.


Ai căzut peste mine,
Odată cu ploaia....

Ca să ajung la tine...

autor:Livia Bătăiosu

Am sfâșiat cerul

Până mi-au sângerat mâinile,
Am sfredelit pământul
Cu lacrimile mele,
Până mi-au secat ochii,
Am întors marea pe dos,
Până luna și soarele
S-au înecat în ea,
Ca să ajung la tine...

Am stins vulcanii,
Cu tălpile goale
Și-am sorbit cenușa
Cu buzele-mi arse de sete,
Am oprit fulgerul,
Cu zvâcnirea inimii mele,
Cu sufletul am stins furtunile rele,
Ca să ajung la tine...

Acum am ajuns...
Stăm față în față, inerți,
Opriți de un gând,
Ce nu va fi învins
Decât de un surâs,
Surâsul primăverii din noi...

Iubire dementă

Autor:Livia Bătăiosu

Iubirea e o glumă ce naște lacrimi,
Prin care viața se scurge strop cu strop,
Ca un burete suge vlaga
Sufletului ce-a râvnit al său joc.

Lacrimi de bucurie transfigurate-n grimase,
Râs de nebuni, priviri de demenți,
Fețe ce-au fost, acum livide si trase,
O lume de zombi, trupuri-pământ.

O glumă banală spusă-n cuvinte,
La fel de nebune ca cel ce le crede,
Nu există iubire, există doar lacrimi
Și râs de durere a celor în patimi.

Lumea noastră

Autor: Livia B.& danco
   =2010=

Iubite m-aș pierde în brațele tale,
O lume în tine aș vedea,
O lume doar pentru mine,
Aș fi, doar cu inima ta.

Iubito, mi te-am dăruit pe mine,
Te înconjor cu dragostea-mi,
În brațe-am să te strâng ușor,
Cu drag și dor de-amor.

Răspuns vei avea iubite,
Iubirea născuta în zori,
Primește-mă într-o lume de vise,
Dăruiește-mi iubire și flori.

Te voi primi cum vrea pământul,
Ale toamnei ploi târzii
Și te doresc cum vor copiii,
Ale iernii fulgi zglobii.

Mult mai mult

Autor:Livia Bătăiosu

E mult mai mult decât iubire,
Ce simt iubite pentru tine.
E lumea-ntreagă la un loc,
Stransă-n iubirea ce ți-o port.

Nu-i grea deloc căci, e frumoasă,
O port cu mine și în mine,
Să-ți dăruiesc clipe frumoase,
Din viața mea, doar pentru tine.

E mult mai mult decât iubire.
E sentimentul de-mplinire,
Împletit cu dragoste curată,
De speranță-n vis purtată.

O iubire mare, aprinsă, nevăzută,
Contopită-n vise și dorință.
Care trece peste mine și voință,
Căci te iubesc cu-ntreaga mea ființă.

E mult mai mult decât aș fi crezut,
Te iubesc cu tot ce simt, văd și aud.
Am inima si sufletul pierdut.
-Iubite, ție ți le-am dăruit.

N-ai să mă pierzi

Autor:Livia Bătăiosu

N-ai să mă pierzi căci sunt a ta,
Sortită sunt pe veșnicie, ție.
Voi fi alături stând în dreapta ta,
În lumea asta și cea ce o să vie.

Noi suntem unul, rupt în două,
Același aluat avem în trup și suflet,
Iubirea noastră e scaldată-n roua
Sânzienelor ce ne-au unit în cuget.

Nu-ți fie teamă n-am să plec
Caci, simțămintele îmi sunt adânci.
Cu tine vreau să mă petrec,
Dacă mă vrei, voi fi a ta pe veci.

Voi fi mereu ce ți-ai dorit,
Chiar și atunci când nu sunt lângă tine.
Voi fi al tău suflet iubit,
Atât cat ma dorești. Știi bine.

Nu-ți fie teamă căci nu pot
Nicicum să uit. Trăiesc cu tine.
Iar dragostea ce-adânc ți-o port
Va fi mereu aici, crescândă-n mine.

Iubirea

Autor:Livia Bătăiosu

Iubirea te-nalță spre culmi în neant,
Sufletu-ți sfarmă cu lacrimi de dor,
Gura zâmbește.ochii îți plâng,
Ce sentiment înalțător.

Suflet de piatra daca-i avea,
Iubirea ți-l face nisip mișcător,
De gheață de-ai fi ea tot te-ar topi,
În râuri de ape te-ai scurge ușor.

Un dulce coșmar este iubirea,
O dulce tristețe ce-o cautăm.
Ea vine încet –FRUMOASĂ-te-ndeamnă
Și pleacă lăsând durere și teamă.

Îmbătat de iubire pe nori poți pluti,
Te poartă spre vise spre noi galaxii,
Căderea e grea, te doare nespus,
Pumnalul trădării te trezește din vis.

Fericire, extaz tot ce-i frumos,
Iubirea îți dă,te ridică de jos.
Deznădejde și lacrimi,durere și dor,
E prețul plătit de un muritor.

Cunună de flori îți pune iubirea,
Când pleacă coroană de spini vei purta.
Vor trece veacuri peste noi și sori se vor stinge,
De-a pururi iubirea peste noi va trona.

Oricat te-ar durea o cauți mereu,
Este esenta vieții,fără ea ai gasi,
Suflete reci si inimi de gheață-UMBRE-
Ce-și caută rostul pentru a trai.

Nisipuri mișcătoare

Autor:Livia Bătăiosu

Nisipuri mișcătoare străbat strigând…iubire!
Curg lacrimi înnodate pâna sub bărbie,
Genunchi-mi cad, șoptesc…durere…
Lunec în adânc, lunec în tăcere.

Ochii îi ridic spre cer, în nouri
Mă văd dansând, cântând alaturi ție,
Sărutul cald îl simt, îmi dă fiori,
Tresar, te strig, te caut…fantezie…

Nisipuri mișcătoare, furnicături pe trupu-mi,
Ce-i strâns în dansul firelor de praf,
Picuri cristalini susură pe chipu-mi
Și lasă urme adânci pe palidu-mi obraz.

Doar ochi-mi strălucesc privind la tine,
Năluca aripată a norilor făptură,
În zi, în noapte-ți caut blânda ta privire,
Nisipuri mișcătoare te-ndruma către mine.

M-agăț de rădăcini, fac scară pan’ la cer,
Dar tu rămâi deasupra, minune neatinsă,
Dispari în ceața norilor…eu pier,
În dansul firelor de praf mă las cuprinsă.

Iubire ancestrală

Autor:Livia Bătăiosu

Iubirea ancestrală ce o simt,
Nu știu de unde vine,
Deși, n-o înțeleg o port,
Oriunde merg, cu mine.

O simt. Ma bântuie.
De fapt…îi simt lipsa.
O caut. Mă chinuie.
Îi simt prezența.

E peste tot.
Nu știu ce reprezintă
Și nici măcar nu pot,
Să înteleg de ce persistă.

Dar, dac-o simt,
De ce-mi lipsește?
Cum de este?
Când de fapt nu este.

Și dacă este,
Pentru cine-i?
Dar dacă nu-i,
Cui îi lipsește?

Ma tot intreb. Ce e cu ea?
De ce mă bântuie așa?
E aclo-n mine în adânc.
N-o înțeleg, deși o simt.

Iubește-mă frumos.

Autor:Livia Bătăiosu

Iubește-mă frumos și lin,
Ca marea când îmi scalda glezna.
Sărută-mă suav și fin,
Ca noaptea când rasare luna.

Șoptește-mi tandru și cu dor,
Ca apa dulce de izvor.
Cuprinde-mă într-un alint,
Ca pe ceva neprețuit.

Și mângâie sufletul meu,
Cu vorba ta , cu duhul tău.
Întinde-mi mâna cand e greu,
Ca iedera în drumul său.

Privește-mă frumos, duios,
Ca soarele cel luminos.
Inimii vorbește-i blând,
Ca pasărea în al ei cânt.

Atinge-mi trupul cu fiori,
Ca vântul rece-n adieri.
Iubește-mă ca pe o stea,
Frumoasă-n strălucirea sa.

Iubește-mi sufletul, nu trupul,
Iubește-mă frumos cu gândul.
Iubește-mi dragostea din mine,
Ce te-ndrăgește doar pe tine.

Nu te-ntrista

Autor:Livia Bătăiosu

Nu te-ntrista când lacrima îți pică,
Căci mâna mea e-ntinsă să o șteargă,
Nu plânge, nu-ți umbri privirea,
Ridică ochii și-ai să-mi simți iubirea.

În negrul gând nu te închide
În deznădejde…sigur mâine
Soarele va străluci din nou,
Iar zâmbetul va răsări pe chipul tău.

Nu spune inimii să tacă,
Las-o lângă pieptul meu să bată,
Suspinul ți-l voi alina c-o mângâiere,
Nu te-ntrista, alungă a inimii durere!

Nu-ți prinde sufletul în zeghe,
Trimite-l doar, în drumul meu,
Lumina mea să ți-l vegheze,
S-aștern alint în dorul său.

Și lasă-te încet pe al meu braț,
Să-ți las sărutul cu nesaț,
Pe umăr poți să-mi plângi oricând.
Dar,nu te-ntrista, mă doare când te văd oftând!

O altă față a iubirii

Autor:Livia Bătăiosu

Strigăte la cer, îngropate adânc,
Ochi fără lumină înecați în plâns,
Mâini zdrelite de păcat pătate,
Inimi suferinde fără somn în noapte.

Glasuri sfâșiate de-al durerii dor,
Trupuri chinuite de-al iubirii foc,
Vise sfărâmate ce-s pierdute-n van,
Suflete pierdute pe fals piedestal.

Vieți care se sting invocând iubirea,
Minți care se pierd căutand menirea,
Buze sângerânde căutând sărutul,
Sfârșituri amare ce caută-nceputul.

Flori stropite-n lacrimi căutând pereche,
Duhuri agitate setoase de sânge,
Soare fără raze înghițit de neguri,
Lună fără stele și fără luceferi.

Zile cenușii, păsări fără glas,
Sărbători pustii și timp dureros,
Cruci și cimitire, miros de tămâie,
Praf si amăgire adus în traire.

Simțăminte rele fără bunătate,
Lucruri ce se schimbă de azi peste noapte,
False legăminte fără căpătâi,
În care te-ncrezi și cu praf rămâi.

Hăuri ce te-nghit în abisuri negre,
Suflete ce ard strigând în tăcere,
Vieți distruse doar cu un cuvânt,
În numele iubirii suferi mult prea mult.

O lacrimă

Autor:Livia Bătăiosu

O lacrimă lină și sinceră am dat,
Pentru iubirea noastră ce ne-a condamnat,
La fericire multă plină de nădejde,
Ca va rezista în timpul care trece.

O lacrimă dulce din ochi mi-a picat,
Pentru tine suflet ce m-ai fermecat.
Va ajunge-n grabă in inima ta,
Ce-mi va da doar mie comorile din ea.

O lacrimă pură care mi se scurge,
Pentru timpul care parcă nu ajunge,
Ce s-a scurs jumate pentru amândoi.
Peste câte veacuri vom fi iară doi?

O lacrimă amară plină de tristețe,
Stă în colț de ochi gata ca să plece.
Ca să frângă dorul ce stă să-măncerce,
Când nu ești aici ca să-mi dai tandrețe.

Și lacrimi mai multe doar de fericire,
Când îți văd privirea și ești lângă mine,
Ochii mei vor râde și vor cauta,
O lacrimă dulce în privirea ta.

Imi ești drag

Autor:Livia Bătăiosu

Iubirea pentru tine-i nesecată,
Izvor de fericire și speranță,
Îmi ești drag când dorul se înalță,
Și fuge voios spre tine-n dimineață.

Seara înainte de culcare,
Îmi este drag de *Noapte bună*,
Să-ți dau și-o mică sărutare.
Să-ți fie noaptea cât mai lină.

Îmi ești drag când mă alinți,
Când îmi vorbești și îmi zâmbești.
Atunci când eu te scot din minți,
Îmi este drag că te agiți.

Îmi esti drag că îți sunt dragă,
Că totu-i numai pentru noi
Și de-or dori să ne desparta,
Îmi este drag ca vom fi doi.

Iubirea noastră-i scrisă-n stele,
În vieți multe va trăi.
Or duce-o stelele cu ele,
Oriunde ea ne va gasi.

Îmi ești drag că ești al meu
Și vei fi pe mai departe.
Voi fi acolo-n drumul tau,
Nimic nu ne poate desparte.

Fugim de ce iubim

Autor:Livia Bătăiosu

Fugim de ce iubim,
Fugim ca lașii.
Ne ascundem și ne-ndepărtăm,
De noi și alții.

De teamă să nu suferim,
Fugim, lăsând în urmă totul,
De-am sta o clipă să gândim,
Poate destinul ar fi altul.

Fugim de cei ce ne iubesc,
Ne-ncrezători de a lor iubire,
Ei ne iubesc, nu ne rănesc,
De ce nu vrem să dăm crezare?

De ce-i atât de greu să recunoști?
E foarte simplu, spui *IUBESC*.
E foarte simplu să arăți,
Sa fii iubit e omenesc.

Dacă iubești și nu o spui,
Nu-i de folos iubirea nimănui.
Iubește, fii iubit fără de teamă,
Nu te ascunde când iubirea te îndeamnă.