Iarna

Autor:Livia Bătăiosu


E iarnă. Afară e pădurea,
Copacii falnici gem sub vânt.
Eu ii aud ,aș vrea să-i strig,
Le ințeleg durerea.Plâng….
Pe-un ochi de geam abia-i zăresc,
Iși unduie coroana.
Tot ninge, ninge ca-n povești,
Zăpada le e haina.

Mă uit din nou. E liniște acum,
Pe cer a aparut și Luna,
Tronează cu lumina ei,
Ea mângâie natura.
Un răsărit plin de lumină,
Ce ger! Necruțător cu mii de ace,
Înțeapă tot, soarele pe cer,
E rece. Stralucește și îngheață.

Mii de lumini are zapada,
Steluțe mici, mii de culori.
O pătură de licurici,
Îmbracă munții îmbietor.

Și brazii falnici verzi cândva,
Acum sunt albi parcă bătrâni,
Purtând pe brațe ,încovoiați
Omătul alb plin de lumini.

Mă uit la cer și la pământ.
Eu sunt nimic în univers,
Dar bradu-mi spune că greșesc,
Orice ființă are preț.