Un dor puternic ne-nțeles,
Un gând fugar la tine tată,
Îmi amintesc de parcă ieri,
Erai aici cu noi în casă.
Și mă purtai pe umeri lați,
Pe dealuri printre sânziene,
*Prințesa mea,floare de câmp*
Bunul meu tată așa-mi spunea.
Doi ochi senini și visători,
Îi aveam eu ,mi-i dăruise,
Erau albastrii parcă triști,
Plini de iubire și de vise.
Cu mâna caldă-n păr bălai,
Mă mângâia adesea tata,
Acum apare doar în vis,
Sunt tot copil cu păr bălai.
Cu un suras în colțul gurii,
El mă alintă și îmi spune:
*Trezește-te fetița mea,
Că eu traiesc acum prin tine*
Când îmi văd ochii eu tresar,
Sunt ochii lui privesc la mine.
Și e prezent în viața mea,
Este acum, aici cu mine.
Aș vrea să-l pot îmbrățișa,
Să-i spun cât îl iubesc, cât mi-e de dor,
Dar el e sus pe undeva
Stă, mă privește și veghează
La floarea lui de câmp-FETIȚA TA-
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu