Autor:Livia Bătăiosu
Fulgere brăzdează cerul,
Vântul parcă e turbat.
Pomii-i scutură de frunze,
Și îi culcă la pământ.
Norii negrii se așează,
Noapte e-n amiaza zilei,
Iar copii plini de groază,
Se ascund de-a lor furie.
Tunet greu străbate-n noapte,
Anunțând furtuna.
Muște, păsări speriate,
Se ascund pe apucate.
Un potop plin de furie
Peste toți se lasă.
Ploaia curge în șiroaie,
Bate-n tabla de pe casă.
Flori strivite, pomi cazuți,
Au rămas după furtună.
Un coșmar întunecat,
Ne-a trimis mama natură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu