Autor:LIVIA BATAIOSU
Un om-sarpe am intalnit,
Cu vorbe dulci, mieroase.
Frumos si sincer m-a mintit,
Cu purtari si sentimente alese.
Cuvinte blande si smerite,
Imbraca a mea ureche care,
Le credea nepretuite,
Fara urma de tradare.
Cu ascunsa lui minciuna,
Sufletul mi l-a strivit.
Fara urma de-ndoiala,
Inima mea l-a primit.
Cand pluteam, eram in vise,
Coltii lui rau m-au strapuns.
Am trait dureri imense,
Trup si suflet mi-a distrus.
Omul-Sarpe ce venise,
Sa-mi aduca fericire,
A ucis cu false vise,
Tot ce se numea traire.
Mi-a luat suflet, credinta,
Tot ce aveam eu mai de prêt
Si a lasat doar suferinta,
Dor in lacrimi si dispret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu