Autor:Livia Bătăiosu
Plăcut e vântul ce-nfioară,
Gingașa floare de cireș,
Ce-o scutură și o strecoară,
Plutind în dansuri îngerești.
Plăcută-i primăvara blândă,
Când ghioceii te încântă,
Când mugurii plesnesc de viată,
Iar soarele-ți sărută fața-n dimineață.
Placut, misterios e răsăritul,
Când geana-n rouă iți trezește.
Din somnul nopții îți ridică trupul,
Pentru a trăi minunea vieții.
Plăcută-i marea înspumată,
Ce-n vechi legende-ți poarta gândul
Și te trezești de val purtată,
Către abis unde te-nvăluie adâncul.
Plăcută-i aripa iubirii,
Când te cuprinde-n lumi de vis,
Când simți esența fericirii
Și totul de beție e cuprins.
Placută-i mângâierea ce răsare,
Din mâna caldă, iubitoare,
Ce îți presară trupul cu fiori
Și te dezmiarda în atingeri și plăceri.
Plăcut e și sărutul nesfârșit
Pe gura însetată, pe care a-nflorit.
Plăcut e să iubești, să fii iubit,
Să ai lângă tine tot ce ți-ai dorit.
Oricât de simplu și de mic ți s-ar părea
Un lucru, o ființă care-i lângă tine,
Privește-o ! Vei găsi ascuns în ea,
O lume de plăcere daruita ție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu