Minune sfântă

Autor:Livia Bătăiosu

Minune sfântă apărută-n zori,
Îmbrăcată-n frunze arămii de toamnă,
Dăruindu-mi fericire, sânziene-flori,
Împlinindu-mi viața, comoară minunată.

Suflet pur, aripă de înger,
Ce mă-nconjori cu dragoste divină,
Ca pe o sfântă mă înalți la cer,
În raza soarelui m-așezi-lumină.

Adevăr ți-e calea unde pasu-ți calcă,
Presărată cu steluțe argintii,
Luceafăr apărut pe bolta-ntunecată,
Când viața mă purta pe drumuri pământii.

Braț ocrotitor, gingășia lunii,
În brațe mă cuprinzi, paradis etern,
Șoapte îmi trimiți în fremătarea mării,
Zâmbet în tristețe pe buze îmi așterni.

Aș dăltui cuvinte-n piatră,
S-arăt iubirea ce ți-o port,
Rămâi a mea icoană sfantă,
Purtată-n suflet peste tot.

Etern te voi iubi, minune,
În slăvi cerești te voi purta,
Căci Tu ești viață, suflet pentru mine,
Nicicând, nicicum nu te voi uita.

Dragostea ajunge la oricine

Autor:Livia Bătăiosu

Dragostea este un vis,
Pentru mulți de neatins,
Însă ea ajunge la oricine,
Indiferent de vârstă sau de vreme.

Atinge visul cu speranța
Și mângâie cu el dorința.
Așa dragostea te va cuprinde
Și vei trăi visul prin tine.


Atinge dragostea cu sufletul
Și simte-o-n inima curată.
Nu te-ndoi de ea nici măcar o clipă,
N-o murdări că, altfel pleacă.

Păstreaz-o-n vis, trăieste-o-n trup,
La tine de-a ajuns. Primește-o!
N-o ocoli, nu ți fugi nicicum,
Căci ea ajunge la oricine. Traiește-o!

Dragostea adevărată

Autor: Livia Bătăiosu

E sentimentul cel mai rar și mai de preț.
N-o poate stinge timpul, nici lacrima vărsată,
Nici toată apa strânsă la un loc din univers.

N-o poate birui minciuna și nici ura,
N-o poate-năbuși nici ploaia nici furtuna,
N-o poți ține-n frâu, ea va ieși deasupra.

Distanța-n fața ei limite nu are.
Atunci când te cuprinde, totul e aproape,
Stele, lună, cer și norii de departe.

Arde ca un foc ce nu lasă urme,
Arde ne-ncetat, jaru-l simți în tine,
Te mistuie încet dulcea fericire.

Dragostea-i un vis ce-l caută mulți.
Vor de-a ei beție să fie pătrunși.
Însă, ea se arată doar o dată-n viață,
Cu puțin noroc și multă speranță.

Dragoste și flori

Autor: Livia Bătăiosu

Dragoste născută printre sânziene,
Cu miros de tei, salcâm și albăstrele,
Zburai liber printre florile de mai,
Te-ai oprit o clipă și-n picurii de ploi.


Pe un nor ca puful mic de păpădie
Să-ți odihnești trupul cu iz de iasomie,
Să privești pământul unde trandafirii
Își trimit parfumul pană-n largul zarii.


Cauți cu privirea printre lăcramioare,
Suflete ce plâng , sa le dai o flore,
Flore înflorită în roua dimineții,
Care sa le-alunge umbrele tristeții.

Florile de tei le arunci spre ei,
Ele să le-aducă liniștea dorita,
Le trimiți în zbor fir de busuioc,
Care îi alină și le dă noroc.

Le arunci petale pline de subire,
Albăsrele multe cu speranță-n ele,
Crini ce puritatea lor o daruiesc
Și trandafiri rosii ce-n dragoste răzbesc.

Dragoste și flori cu miresme multe,
Ce le poarta vântul cuprinzând pământul,
Aducând frumosul în miresme fine,
Suflete supui, dăruind iubire.

Dragoste e…

Autor: Livia Bătăiosu

Când e soare în fiecare zi,
Chiar și atunci când ziua-i mohorâtă,
Când stelele și luna strălucesc
Mai aprins ca niciodată.
Când poți vorbi cu vântul
Și-l înțelegi cu gândul
Și picurul de ploaie
Îți fericește fața.
Când dăruiești mereu
Fără s-aștepți răsplata.
Când viața ți-o vrei da
Pentru iubirea ta.
Când fluturii-n stomac
Se flutură de drag.
Când răsuflarea ți se taie
Și picioarele se-nmoaie,
Când iubirea ți-o zărești
Și ai vrea s-ombrățișezi.
Când parcă nu-ți ajunge timpul
S-o iubesti, să-i asculți glasul.
Când nu-ți ajunge inima
Să cuprinzi ce simți pentru iubirea ta.
Când viața ta dispare-ncet
În trupul celui drag.
Când doar ținut de mână
Simți fiori ce te alintă.
Când n-ai nevoie de cuvinte
Să spui ce te străbate.
Când privirea te cuprinde
În adânc și-o porți în suflet.
Când fericirea e deplină
Dragostea este de vină.
Și multe alte ar fi de spus
Dar, n-am cuvinte îndeajuns.
Ele-s prea sărace să explice
Cât de adâncă-i dragostea
Și până unde duce.

Două priviri

Autor: Livia Bătăiosu

O privire pierdută în vise fără speranță,
Umbrită de gânduri, stinsă de lacrimi,
Ștearsă de vremuri, chinuită de viață,
Se strecoara alene, trece prin oameni.

O alta asemeni, fără licărul vieții,
Ce trăiește în vise fără dorințe mărețe,
Căzută pradă în brațul tristeții,
Ridică ochii plini de blândețe.

Cele două priviri străpung zarea,
Fără să spere că vor găsi alinarea.
Două priviri ce s-au găsit întâmplător
Și s-au aprins dând lumină ochilor.

Două priviri, o dragoste la prima vedere,
Ce într-o clipă le-a unit pe vecie.
Două priviri ce-au trăit câteva clipe,
Ce le-au întregit, s-au simțit împlinite.

Două priviri ce-au aflat fericirea,
Pentru o clipă și-au găsit menirea.
Două priviri unite-n eter,
Ce-au strălucit cu luna pe cer.

Scrisoare către tine

Autor : Livia Bătăiosu

Cu praf de stele scriu aceste rânduri,
Le-așez pe cer printre luceferi,
Să le citești când singur ești în seri,
Să-mi simți iubirea și să speri.

Din raza soarelui am luat cerneală,
Iubirea să mi-o scriu pe curcubeu,
Când doru-i greu arată-i inimii să vadă,
Eterna-mi dragoste ce-ți port și eu.

Cu seva florilor am scris pe câmp,
Gingaș sărut, petală-nmiresmată,
Sărută floarea, al meu trup
Te va cuprinde ,iubire pură, minunată.

Din fulger am făcut penel,
Să-ți scriu pe nori ce mă strabate,
Privește cerul dragul meu
Și-ai să-nțelegi ce dor mă arde.

Din lună am rupt un colțișor
Să-ți scriu în vise cât îmi ești de drag,
Să luneci în al nopții somn ușor,
Suav sărut veghează al tau obraz.

Cu lacrimi eu mi-am scris dorința
Pe roua florilor trezite-n zori,
Când mâna ți-o vei trece printre ele
Mă vei simți în reci fiori.

Înconjurat de vânt dacă vei fi,
Ascultă-i șoapta ce ți-o spune,
Iubirea mea o poți citi
Căci, eu am scris-o-n adiere pentru tine.

Cu firul ierbii am zgâriat pământul,
În urma ce-a rămas mi-am pus cuvântul,
Când treci citește-l și-ai să știi
C-aștept iubirea mea să-mi vii.

Cum aș putea să uit?

Autor: Livia Bătăiosu

Cum aș putea să uit vreodată ?
Privirea ta flămânda care,
Îmi sorbea vorba cu ardoare.
Eram atât de adorată.

Cum mâna ta o cuprindea,
Cu multă dragoste pe a mea.
În tremur ele fremătau,
Se căutau, se mângâiau.

Cum aș putea să iți uit gura?
Ce mă săruta la nesfârșit.
Cu patimă imi căuta făptura,
Iar trupu-mi se simțea iubit.

Cum aș putea să uit vreodată
Îmbrățișarea de la pieptul tău?
Eram în tine contopită,
Iar tu erai în trupul meu.

Nu pot să uit ce s-a-ntâmplat.
Cu tine-n viață am aflat,
Ce-nseamna să iubești cu adevărat.
Tu dragoste din dragoste mi-ai dat.

Am cules un nufăr

Autor: Livia Bătăiosu

Pe râul vieții un nufăr în derivă
Plutea pe valuri , fără țintă dus de vânt,
M-am aplecat…cu mâna tremurandă
L-am cules ușor, odor neprețuit.

Înfiorat de mâna-mi ce pufuĺ îi atinse,
Paloarea-n roz si-a preschimbat-o lin,
El s-a lăsat cules și dus în vise
Ce soarta i le-a dăruit, sublim..

Încetișor i-am șters tristețea,
Cu un sărut pe floarea-i albă,
Sărut ce mi-a adus speranța
Din roua ce-o purta ca salbă.

Apărută din neant,eram o mâna,
Ce vântul a oprit si valul despicat,
Eram ceva de care să se țină,
Cum eu de el m-am agățat.

Acum un nufăr port mereu cu mine,
Ce-mi parfumeaza viața, zilele pustii,
Căldura mea îi face bine
Când vântu’ apare-n zile arămii.

Un nufăr am cules, gingășia lumii,
Descoperit în zori în vitregia vieții.
Înconjurați de nuferi, duși de vânt
Pe al vieții val plutim nedespărțiți acum.

Zâmbet în dimineață

Autor: Livia Bătăiosu

Înfășurată-n nepăsare și tristețe,
În fiecare zi trăiam dar, netrăind,
Până-ntr-o luminoasă dimineață
Când am văzut lumina…strălucind.

Un bob de roua mă striga la viață
De pe-o petală, floare de cireș,
L-am luat usor, l-am așezat pe față,
Racoarea m-a cuprins, dulce, intens.

Spre soare-am ridicat privirea,
Printre raze mi-am zărit…menirea,
O rază mică, jucăușă, ce-aștepta
Cu mâna s-o cuprind. Se dăruise. E a mea.

In noaptea deasă rătăceam …oriunde,
Cu gândul dus departe sau poate că niciunde,
Din noapte s-a desprins o mică stea
Ce-mi luminează drumul, alături sunt de ea.

Si marea cu-ale sale perle, valuri,
Mi-a dăruit un țărm să am și eu hotar,
Cu ale mele mâini lacrima să-i șteargă,
Zâmbet, fericire să-i pun pe față iar.


De-atunci am alungat tristețea, nepăsarea,
Râzând pe-o rază, jucandu-mă cu-n bob de rouă.
Ne-am dăruit din nou un zâmbet larg pe față,
Pășind alături, cu iubire, spre o viață nouă.

În flori de liliac

autor: Livia Bătăiosu

'Ți-aud dorința și chemarea,
Ce-o lași în flori de liliac,
Când luna se îneacă-n marea
Iubirilor nespuse…tac…

Ascult în depărtare, vuiet,
Bătăi de aripi și de inimi.
Cum ai ajuns la mine suflet
Ce mă adori și-mi dai neliniști?

Cum ai putut doar c-o mireasmă,
Să mă îndupleci să privesc
Spre floarea albă…îngerească
Îmi pare acum dorința să iubesc.

De ce mă chemi printre luceferi
Când bolta-i stinsă pentru mine?
Aprins-ai astă noapte stele-licuri…
Din care gust ale iubirii vinuri.

Și însetată de licoarea-ți parfumată,
Mă las purtată-n zări…de violet,
Ascult…cum inima îmi stă sa bată
Când tu te furișezi…în flori de liliac.