Autor: Livia Bătăiosu
Cum aș putea să uit vreodată ?
Privirea ta flămânda care,
Îmi sorbea vorba cu ardoare.
Eram atât de adorată.
Cum mâna ta o cuprindea,
Cu multă dragoste pe a mea.
În tremur ele fremătau,
Se căutau, se mângâiau.
Cum aș putea să iți uit gura?
Ce mă săruta la nesfârșit.
Cu patimă imi căuta făptura,
Iar trupu-mi se simțea iubit.
Cum aș putea să uit vreodată
Îmbrățișarea de la pieptul tău?
Eram în tine contopită,
Iar tu erai în trupul meu.
Nu pot să uit ce s-a-ntâmplat.
Cu tine-n viață am aflat,
Ce-nseamna să iubești cu adevărat.
Tu dragoste din dragoste mi-ai dat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu