Autor :Livia Bătăiosu
Când somnul pleoapa mi-o alintă,
Când cred că am să dorm adânc,
Coșmaru-apare, mă-nspăimântă.
Demonii vin, somnul îmi alungă.
Cu fețe hâde și zbârcite,
Mi-apar în vis și nu-nțeleg.
Ce vor, de somnul îmi agită?
De ce tot vin si nu dispar?
Fiori de groază mă străbat,
Înțepenesc, nu pot mișca.
Ei se distrează, chicotesc.
La neputința mea.
Din piept cu ghiare fioroase,
Sufletul vor ca să mi-l ia.
Când agonia mă cuprinde,
Aș vrea să strig, nu pot striga.
Broboane mari de apă,
Fața îmi străbat.
Mă lupt de-atata timp cu ei,
Încât am obosit.
Pe Domnu-l strig și îl implor,
Să-i ducă-n lumea lor.
Pe demoni el să îi alunge,
Când pleoapa-mi plânge….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu