Autor: Livia Bătăiosu
O mana caldă și catifelată,
Îmi mângâie obrazu-mbujorat.
Tresar, e vântul care-n treacăt
M-atinge lin și delicat.
Pe buze simt sărut suav,
Proaspăt-roua tinereții,
E vântul ce-a trecut fugar,
Pe buze mi-a lăsat răcoarea dimineții.
Îmbrățișare tandră, fiori reci
În brațe- ramuri de cireș,
Trăiri intense, simțăminte adânci,
Vântul mă-nconjoară, fac parte din vartej.
Șoapte înțelese de a inimii putere,
Se strecoară-n suflet mângâindu-l,
Enigmatice cuvinte destăinuind iubire,
Înlănțuită sunt în adieri…doar vântul.
Doar vânt și fulgi de nea
Ce-mi dăruiesc iubire,
Săruturi ce veghează asupra mea
Și-mi umple inima de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu