Doar vântul

Autor: Livia Bătăiosu

O mana caldă și catifelată,
Îmi mângâie obrazu-mbujorat.
Tresar, e vântul care-n treacăt
M-atinge lin și delicat.

Pe buze simt sărut suav,
Proaspăt-roua tinereții,
E vântul ce-a trecut fugar,
Pe buze mi-a lăsat răcoarea dimineții.

Îmbrățișare tandră, fiori reci
În brațe- ramuri de cireș,
Trăiri intense, simțăminte adânci,
Vântul mă-nconjoară, fac parte din vartej.

Șoapte înțelese de a inimii putere,
Se strecoară-n suflet mângâindu-l,
Enigmatice cuvinte destăinuind iubire,
Înlănțuită sunt în adieri…doar vântul.

Doar vânt și fulgi de nea
Ce-mi dăruiesc iubire,
Săruturi ce veghează asupra mea
Și-mi umple inima de fericire.

Bate vântul

Autor: Livia Bătăiosu

Bate vântul, bate cu furie,
Ridică frunzele în vânt.
Amestecat cu puf de păpădie
Și cu miros din teiul înflorit.

Floarea de salcâm e scuturată,
De vântul care bate-n treacăt.
Floarea-i fulguie în zare,
Albind pământu-n depărtare.

Flori de tei și de slacâm.
Zboară-n vânt cu păpădia,
Adunând mirosul fin,
În amurg cand va fi luna.

Scutură și trandafirii,
De frumoasa lor petală
Și-o înalță unde norii,
S-au unit cu vântu-n grabă.

Norii negrii și vânt aspru,
Dedesubt un dans de flori,
Sus pe cer apare astrul,
Strălucind printre culori.

Vânt și aripi

Autor : Livia Bătăiosu

Dacă privești de dinafară,
Un om trecând prin viață,
Se aseamănă : c-o dimineață,
Cu-n fluture-n zig-zag ce zboară.

Cand este soare, zboru-i lin,
Se-alintă pe o floare,
Adulmecând polenul fin.
Și viața-i plină de culoare.

De plouă în rafale aripa își udă,
Se asează-n adiere până se usucă.
Omu-și șterge ochii de lacrimi umeziți,
Privește înainte la vremuri mai cuminți.

De-ncepe apoi un vânticel,
Zboară-n zig-zag necontrolat.
Dar își găsește mângâiere
Și echilibrul mult sperat.

Vântu-n rafale dacă bate.
Un fluture-i nimic în vânt.
În zbor cu aripile frânte,
Neputincios ajunge la pământ.

Cu aripi rupte, trupul frânt,
Că-i fluture, că-i om, la fel e viața.
El va muri zdrobit de vânt,
Și-ncepe iară dimineața.

Ai trimis vântul

Autor: Livia Bătăiosu

Ai trimis vântul să-mi aline dorul,
Înmiresmat ca floarea de cireș,
Îmi săruta gura și-mi mângâie trupul,
Închid ochii, la tine iubire visez.

Mă las purtată pe brațele lui,fiori
Ai trimis, dorințe în șoapte.
În păr mi se joacă în zori,
E mâna ta ori vântul din noapte?

Și-mi spune suav șoptind la ureche,
Că dorul ți-e mare, fără pereche,
Că Luna-i a mea și cer și stele,
Că-s luceafărul tău, o stea printre ele.

Vânt călător te du, dă-i de veste,
Că iubirea-mi e mare, ocean nesfârșit,
Că-n versuri îi cânt frumoasa poveste,
Te du degrabă să-i spui, negreșit.

Pe aripi ușoare să-i duci dorul meu,
Să știe și el, iubirea-mi e pură,
Să-i atingi inima-n treacătul tău,
Să-i pui sărutul dulce pe gură.
Du-te vânt….sa-i spui negreșit.