Autor : Livia Bătăiosu
Dacă privești de dinafară,
Un om trecând prin viață,
Se aseamănă : c-o dimineață,
Cu-n fluture-n zig-zag ce zboară.
Cand este soare, zboru-i lin,
Se-alintă pe o floare,
Adulmecând polenul fin.
Și viața-i plină de culoare.
De plouă în rafale aripa își udă,
Se asează-n adiere până se usucă.
Omu-și șterge ochii de lacrimi umeziți,
Privește înainte la vremuri mai cuminți.
De-ncepe apoi un vânticel,
Zboară-n zig-zag necontrolat.
Dar își găsește mângâiere
Și echilibrul mult sperat.
Vântu-n rafale dacă bate.
Un fluture-i nimic în vânt.
În zbor cu aripile frânte,
Neputincios ajunge la pământ.
Cu aripi rupte, trupul frânt,
Că-i fluture, că-i om, la fel e viața.
El va muri zdrobit de vânt,
Și-ncepe iară dimineața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu