Autor:LIVIA BATAIOSU
De ce mereu cand luna-i trista,
Nesecat izvor de lacrimi curg pe obrajori,
Tristetii cad mereu invinsa
Si ma trezesc plangand in zori?
De ce mereu n-am rand la fericire
Si cand apare e atat de greu,
Cat poate-un om sa spere oare
Fara sa cada-n deznadejdi mereu?
De ce nu pot privi in lume
Decat cu teama ca din nou
Judecata fara vina, cum mereu
Sunt si platesc ce nu fac eu?
De ce-mi tot zic ca va fi bine
Cand inima mi-e inecata in suspine
De durere si necaz, cat sa mai plang?
Cand voi scapa de ochii lacrimand?
De ce nu pot avea putinul
Pe care mi-l doresc cu ardoare,
Oare va putea destinul
Sa mi-l dea in dar ca alinare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu