Autor : Livia Bătăiosu
Mă pierd în ritmul melodiei,
Și-n vers îmi găsesc alinarea,
Călătoresc cu ochii minții,
În lumea unde mi-am lăsat visarea.
Pășesc spre ea și pasul îmi ingheată.
Totul e pustiu, acoperit de ceață,
Doar în cristalele de gheață,
Tristețea mea reflectă blânda-ți față.
Singurătatea râde…Ce ființă crudă!
Râsul ei pătrunde ca otrava-n mine,
Acum e stăpână-n lumea mea plăpândă.
Stă și se hrănește cu vise și suspine.
Pasul meu se pierde în lumea de gheață,
Unde sânziene înfloreau odată,
N-a rămas nimic nici din poieniță,
Tot ce mai zaresc e norul prins în ceață.
Mă transform încet într-un fulg de nea,
Într-o stea pufoasă, rece catifea.
Frigul n-am să-l simt, nici singurătatea,
Voi fi doar un fulg, într-o lume moartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu