Autor: Livia Bătăiosu
Cuprins în mreje fără de scăpare,
Se zbate sufletul neputincios,
Din trup ar vrea să iasă și să zboare,
S-alerge liber, către tine vis frumos.
Dă-mi mâna, nemurire!
Ia-mi trupul și așează-l printre nori,
Acolo, unde-s așteptată cu iubire,
Noian de vise strecurate printre flori.
Alină-mi inima ce îmi zvâcnește
Și rătăcește-n doruri căutand menirea,
Aprinde-mi sufletul când se topește,
Mistuit în flăcări, invocând iubirea.
Deschide-mi drumul, suflet!
Înlănțuită sunt de vraja ta.
Oprește-mă din al meu umblet
Căci, hărăzită-ți sunt, deschide-ți inima.
Primește-mi viața ca pe-un dar neprețuit,
Cuprinde-mă cu brațul dornic ce m-așteaptă.
Oprește-mă, din drumul rătăcit,
Căci vis îmi ești și suflet, minune-ntruchipată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu