Autor : LIVIA BATAIOSU
Suflete ce-astepta imbratisarea noptii
Complice la a lor iubire,
Cand somnul pe taramul mortii,
Ii plimba pe ceilalti in amortire.
Ascunsi de intuneric si condusi de Luna
Se intrupeaza-n stele si in neguri,
Furand o mangaiere, un sarut pe gura
Celor suferinzi, adormiti in doruri.
Suflete nocturne ce si-au facut lacas
Pe taramul noptii unde paradisul
L-au descoperit si l-au facut partas
La iubirea lor ce-o intregeste visul.
Inlantuite-n doruri si patimase ganduri,
Pierdute-n infinit, traind, visand ferice,
Lasand cuvintele sa curga-n rauri
In noaptea ce le e complice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu