Tărâmul nopții

Autor : Livia Bătăiosu

Suflete ce-așteptă îmbrățișarea nopții,
Complice la a lor iubire,
Când somnul pe tărâmul morții,
Îi plimbă pe ceilalți în amorțire.

Ascunși de întuneric și condusi de Luna,
Se întrupează-n stele și în neguri,
Furând o mângâiere, un sărut pe gura
Celor suferinzi, adormiți în doruri.

Suflete nocturne ce și-au făcut lacaș,
Pe tărâmul nopții unde paradisul,
L-au descoperit și l-au făcut părtaș,
La iubirea lor ce-o întregește visul.

Înlănțuite-n doruri și pătimașe gânduri,
Pierdute-n infinit, trăind, visând ferice,
Lăsând cuvintele să curgă-n râuri,
În noaptea ce le e complice.