Sunt prea vie pentru mulți,
Îi obosesc cu energie.
Sunt curioasă, enervez,
Cu întrebari îi tachinez.
Nu am astâmpăr, eu trăiesc,
Cu pasiune orice clipa.
Iubesc intens, sufăr intens,
Imi place mult să și visez.
Găndesc prea mult si prea adânc,
Asta nu le e pe plac.
Spun verde-n față ce gândesc,
Îmi pare rău dacă rănesc.
Nu am prieteni foarte mulți,
Trăiesc în singurătate.
De toți si toate m-am retras,
De lume si de răutate.
Sunt greu de suportat,
Dar și mai greu de înțeles.
Nu iert minciuna, mai ales
Nu îi suport pe nesimțiți.
Și am noroc de parcă-i caut,
Pe ipocriți să-i întâlnesc.
Am întâlnit si mulți nemernici.
De bunătatea mea s-au folosit.
Sunt cam naivă, nu și proastă.
Mă frig de obicei și cu iaurt.
Încredere nu am în nimeni,
Speranța am pierdut-o cam de mult.
Mă atașez greu sufletește dar,
Când se intamplă așa rămâne.
Pe nimeni n-am urât in viată,
Decât viața ce-mi revine.
9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu