Sunt un nimic

Autor : Livia Bătăiosu

*Ești mică, nevăzută și neînsemnată*.
Mi s-a tot spus de multe ori,
Atunci de ce-mi da-ți importanță?
Lăsați-mă în praful de sub nori.

Și dacă sunt atât de mica și neînsemnată,
De ce nu mă pot pierde în lumea asta mare?
De ce se tot împiedică de mine,
Cine treabă are sau nu are?

Și dacă nu contez de ce vă agitați?
Sunt doar un obiect fără valoare,
Pe lângă voi cei importanți
Sunt un nimic fără culoare.

Și dacă-s transparentă, cum de observați,
Dezgustul și disprețul pe-a mea față?
Vedeți-vă de drum, vă rog nu stați,
Doar sunt nimic în fața dumneavoastră.

Intr-adevăr sunt un nimic dar,
Sunt un nimic cu importanță.
Altfel, v-ați vedea de drum și viață,
De nimicuri n-ați avea habar.

Acum pe cei ce-s plini de ei,
I-aș întreba așa…ca un nimic:
Ce scară de valori purtați în voi?
Sau poate că… nu aveți nimic.