Autor: LIVIA BATAIOSU
Lacrimi cad, safire-nestemate
Din cerul vanat-plumburiu,
Pe peoapa norilor purtate
In zarile albastre-stravezii.
Vantu-n calda adiere
Isi trece palma peste nori
Dar, nu poate doar c-o mangaiere
Sa stearga-a cerului plansori.
Obrazu-i trist, tristeti nemarginite
Se-ascund in picurii de ploi,
Nici soarele ce prinde-a rade
Nu-i poate da surasul inapoi.
Melancolie, lacrimi, safire-nestemate
Ce scalda ochii lui umbriti,
Se scurg pe raza soarelui ,departe
Cerul plange a norilor tristeti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu