Autor : LIVIA BATAIOSU
Poleite-n aur ale ei grilajesunt,
Ferecata cu un lacat de argint.
Tine-nchisa o pasare maiastra,
E frumoasa dar, atat de trista.
Se zbate in zadar pentru libertate.
De-ar putea sa rupa una dintre gratii,
Ar fugi, s-ar pierde undeva in noapte.
Dar grilaju-i tare, nu poate sa scape.
Cu glasul stins si ciripit pierdut,
Isi canta a ei tristete ce-o sufoca
Si gandu-i fuge la trecut.
Si plange..Ce-ar putea sa faca?
Stapanul spune c-o iubeste.
Dac-ar iubio ce-l opreste,
Sa sparga lacatul si sa inteleaga?
Ca libertatea-i este tare draga.
Ca nici aurul si nici argintul,
Nu poate sa-i aduca cantul.
Ca vrea sa zboare libera spre soare,
In piruete line sa coboare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu