Autor : Livia Bătăiosu
Poleite-n aur ale ei grilaje sunt,
Ferecată cu un lacăt de argint,
Ține-nchisă o pasăre măiastră,
E frumoasă dar, atât de tristă.
Se zbate în zadar pentru libertate.
De-ar putea să ruă una dintre gratii,
Ar fugi, s-ar pierde undeva în noapte,
Dar grilaju-i tare, nu poate să scape.
Cu glasul stins și ciripit pierdut,
Își cântă a ei tristețe ce-o sufocă
Și gându-i fuge la trecut.
Și plânge..Ce-ar putea să facă?
Stăpânul spune c-o iubește,
Dac-ar iubio ce-l oprește,
Să spargă lacătul și să înțeleagă?
Că libertatea-i este tare dragă!
Că nici aurul și nici argintul,
Nu poate să-i aducă cântul,
Că vrea să zboare liberă spre soare,
În piruete line să coboare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu