Autor: Livia Bătăiosu
Traiește-ntr-o lume plină de vise,
Scăldate-n lumină și fantezii.
Are trăiri, sentimente intense,
Dă frumusețe verbului * a iubi*
Voi vedeți pomul. El vede frunza,
Cum se unduie usor batută de vânt.
Vede soarele cum strecoară raza,
Prin ramuri dese poleite cu argint.
Voi vedeți floarea. El petala,
Cu a ei finețe de catifea,
Simte aroma ce naște iubirea,
Ce cu tandrețe îl va mângâia.
Voi vedeți cerul. El are vise,
Pe razele lunii poate zbura.
Stelele sunt daruri alese,
Cu ele iubirea își va dezmierda.
Tu vezi marea. El vede valul,
Ce se sparge de tărm la răsărit.
Sirenele-i cântă, el plânge amorul,
Marea-i șoptește cuvinte de alint.
Tu vezi haina. El vede omul,
Citește-n privire sufletul lui.
Tu vezi moarte, el nemurire.
Totul se schimbă la atingerea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu