Autor:Livia Bătăiosu
În puful norilor tu ți-ai găsit lăcaș,
Iar degetele-ți trec prin praf de stele,
Cu luna-n palme-n lumi de vis,
Ne plimbi speranță către ele.
În praf strălucitor ne-mbraci amarul
Și ne întorci din drumuri rătăcite,
În culori calde ne arăți cum vine viitorul,
Chiar dacă-i numai praf de stele adormite.
În mâini calde cuprinzi inimi
Și le ridici din mlaștini nesfârșite.
Prinde-mi sufletul cu ale tale mâini
Și arată-mi drumuri nesperate.
Te vreau speranță mai mult ca oricând,
Vreau să pot spera din nou ca înainte,
Vreau sa te am în față surâzând,
Să-mi spui că mâine și eu pot surâde.
Pe mulți i-ai ridicat cu ale tale brațe,
Le-ai mângâiat tristeți nemărginite,
Vreau puțin din tine, din praful de stele,
Să-mi acopăr ochii și lacrima cu ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu