Autor: Livia Bătăiosu
Cum ploaia-ncearca
Să-mi spună dorul tău,
Cum picurii de apa
Îți duc sărutul meu….
De-ai ști…
Cum vântul mă-nfioară
Când șoaptele-i ascult,
Când singură-n cămară
Te cuprind în gând.
Cum pieptu-mi îmi tresaltă
De suspine lungi,
Când dorul mă incearcă
Și tu nu ești aici…
De-ai ști…
Ce lungă-i ziua
Când nu îți văd privirea,
Te caut împrejurul meu,
Te caut…dorul este greu.
Ce neagră este noaptea
Cand vocea nu-ți aud,
Coșmarul mă cuprinde
Tresar, mereu plângând…
De-ai ști….
Că viață-mi ești și suflet,
Iubire-ntruchipată,
Demon ești și înger
Ființă adorată…
De-ai ști…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu