Autor: Livia Bătăiosu
Doar cerul știe ce neliniști mă străbat
Și-n câte gânduri triste mă tot scald.
De-ar putea să-ți spună cât îmi ești de drag,
Poate, ai privi spre lumea-n care plâng.
Poate m-ai zări și ai întinde mâna,
Către lacrima ce curge-ntruna.
De-ar putea să-ți spuă cerul,
Câte lacrimi vor să-mi șteargă dorul.
Doar cerul știe ce mult îmi doresc,
Să aud din nou*Sunt aici și te iubesc*.
Eu știu că nu poate a vorbi cu tine,
Nici eu nu pot, sunt undeva pierdută-n mine.
Sunt undeva ascunsă, cerul știe unde,
Nici eu nu mă găsesc, parc-aș trăi niciunde,
Rătăcesc în amintiri, trăiesc în vise,
Alerg neîncetat în gânduri,negre, stinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu