Cărăruia

Autor : Livia Bătăiosu

Între munții cei bătrâni,
Șerpuiește o cărăruie,
Care duce înspre stâni,
La ciobanii de pe munte.

Printre râpe se strecoară,
Ce au gurile flămânde,
Parcă așteaptă să înghită,
Tot ce trece sus pe munte.

Însă ei deloc nu-i pasă,
Urcă serpuind voioasă.
Salutând brazii in treacăt,
Fără gijă, fără teamăt.

Și tot urcă pâna-n creștet,
Unde ursii sunt stapâni,
Pașii lor călăuzește,
Catre codrii cei bătrâni.

Apoi iar coboară-n vale,
Ajungând in poieniță,
Unde mândrele fecioare,
Chicotesc la periniță.

Trece apoi și mai departe,
Către râul repezit,
Cărăruia se oprește
Lângă râu, din șerpuit.