Autor: LIVIA BATAIOSU
Ciudat cum tot ce ne-nconjoara
Cum sa traim ne arata.
Noi le luam asa-ntr-o doara,
Si nu tragem povata.
Priviti cum ne-nvata albina
Uniti sa fim in greutati.
Cu sarg cum sa muncesti, furnica
Ti-arata dar nu vezi.
Cu radacini adanc infipte
La pom vezi statornicie.
Infrunta indarjit, cu semetie
Cand frunzele de vant ii sunt batute.
Muntii rosi de timpul ce a trecut,
Ti-arata cum sa-mbatranesti.
Sa ramai tare, cald la suflet.
Ce ti se da calm sa primesti.
Privind un melc vedem rabdare.
El merge-ncet spre telul lui.
Nu are gand de renuntare,
Chiar daca n-are vazul ochiului.
O mama ar trebui sa vada,
Leoaica cum isi creste puii
Iar tatal ca un leu sa fie
Oricand in ajutor sa vie.
Ciudat cum tot si toate ne invata,
Sa nu ramanem surzi si orbi la viata.
Dar mai ciudat e ca nu vrem
Sa luam aminte, sa-nvatam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu