Autor : Livia Bătăiosu
Suspin ce-apasă greu a pieptului suflare,
Durere dulce-amăruie, mângâiere,
Ce strânge inima, divină încleștare
Ce te ridică și coboară fără vrere.
Rondel de foc a dorului cunună,
Ce-i stins în lacrimi și dorință,
Cauți în cer și în tărână
Tămăduire, leac s-aline greaua suferință.
Al dragostei suspin ce parjolește,
Cu flăcări vii a inimii zvâcnire,
Te arde dar îl vrei purta cu tine,
E pentru suflet foc și mântuire.
E foc ori apă izvorâtă,
Din a ochilor privire arzătoare?
E flacără nestinsă ori lacrima căzută,
Ce-aprinde focul ce-n suspin se-nalță?
Etern blestem, eternă fericire,
Să plângi…să râzi…reală rătăcire
Înecată-ntr-un suspin.
E miere oare ori venin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu