Autor: Livia Bătăiosu
Să mori de râs când viața te lovește,
Să râzi chiar și atunci când iți zâmbește.
Că e parșivă și te otrăvește,
Când nu te aștepți veninul ți-l servește.
Ți-l dă încet, nebuna, ți-l dă cu picătura,
Să-ți prelungească în durere agonia,
Tu sa râzi tare și puternic să-i arăți,
Că nu îți pasa de crudele ei răutăți.
Va da cu tine dintr-o parte-n alta,
Dar, luptă-te râzând fără să-ți pese.
Nu poți nicicum să îți schimbi soarta
Și orice ai face drumul ea ți-l țese.
Ți-l țese cum o taie capul fără să întrebe,
De te apuca râsul în a ta durere.
Dacă plângi, atunci îi faci pe plac.
Mai bine râzi, să-i râzi cu poftă-n nas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu