Curcubeul

Autor :Livia Bătăiosu

Ce frumos s-arată după calda ploaie
Și alungă norii risipind în zare,
Culori vii ce ard în vâlvătaie,
Alintându-se voios în razele de soare.

O scară către cer ce se naște-n iarbă,
Care urcă dincolo de norii-n pete,
O minunăție ce ai vrea degrabă,
S-o atingi, s-o simți, ochii să-ți desfete.

Cununa-i vrea să-ți faci din frumusețea lui,
Cunună unde îngerii se joacă,
Dar, neatins rămâne-n inocența lui
Că-i doar lumină-n strop de apă.

El leagă cerul și pământul,
E scara viselor născute din dorință,
Câte-o dorință-i dusă în neant de coloritul,
Spusă-n șoaptă și apoi aprinsă.

Aprinsă-n viața curcubeului pe cer,
Unde suflete trăiesc și se dezmiardă,
Ridici doar ochii înspre el,
Destăinui gândul ce-l ridici în șoaptă.

Și de-i curat el va ajunge sus,
În lumea viselor îndeplinite,
Șoptește-i curcubeului un vis
Și în culori el viață negreșit va prinde.