Autor: Livia Bătăiosu
Din țipete și-un scâncet,
Am prins viață
Și tot atunci s-a născut un imperiu
Care s-a dărâmat la prima pală de vânt.
Din resturi, așchii și cioburi,
Am construit viitorul
Care la prima ploaie
Din nou a cazut.
Din speranța rămasă am construit
Cu încăpățânare același imperiu
Care la prima scânteie
A ars din temelii…doar cenușă.
Cenușa am strâns-o,
Am udat-o cu lacrimi
Și-am modelat o lume
Mai strălucitoare și mai puternică
Care a disparut la primul val de apă.
Doar visele au ramas…
Dintr-un pumn de vise am construit
O viață care să reziste la vitregii
Și-n care să pot trăi.
A trecut prin foc și apa.
Încă este în picioare.
Cutremure și întunericul au zdruncinat-o
Dar există pentru că visul este viu.
Dincolo de vis nu mai este nimic de construit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu