Sunt eu! Iubirea!

Autor: Livia Bătăiosu

Hei! Inimă îndurerată!
În ce hățișuri te-ai pierdut?
Te văd ascunsă și-ncuiată,
Deschide ușa c-am venit!

Sunt eu! Iubirea ta cea mare,
Lumină am venit să iți aduc.
Dă-mi sufletul tău frânt doar mie,
Să ți-l alint și să-l împac.

Ești rece mai ceva ca gheața.
Ce viscol oare te-a bătut?
Deschide-mi ușa dimineața,
Căldură multă să-ți aduc.

Ești sfâșiată în bucăți.
Prin ce furtuni oare ai trecut?
Dă-mi viața mie să-ți recapeți,
Încrederea, speranța și tot ce ai pierdut.

A crezut. A deschis usa…
Un pic de soare a intrat.
Apoi a apărut furtuna
Și totul iar s-a sfâșiat.

Acum te-ntreb, iubirea mea cea mare:
Cu câte lacăte să mă încui?
Cand vei mai spune: Sunt iubirea!
Te voi trimite înapoi.