Autor: LIVIA BATAIOSU
Rog noaptea sa ma-doarma,
In amortire lin sa curg,
Sa ma prefaca-n umbra,
In vise sa ajung.
Sa ma cuprinda tainic,
Cum tainic stie stelele imbratisa
Si sa ma poarte alene,
Sa ma prefaca-n stea.
Sa ma arance-n ceruri
Printre luceferi-crai,
Sa am lumina pururi,
Sa uit al vietii trai.
Ori strai intunecat sa-mi dea,
Sa fiu un cer plin de luceferi,
Atunci si luna poate-o vrea
Sa se agate printre neguri.
Rog noaptea…
Rugaminti desarte…
E surda, muta, ea ramane noapte,
Rece…cu lumini stralucitoare.
Eu…
Nicicand nu am sa fiu o stea,
Sunt doar o muritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu