Autor : Livia Bătăiosu
Cărări de lacrimi și suspine,
Am lăsat în urma mea,
Din greșeală o da de mine
Cineva, cumva, cândva…
Am tot sperat că stralucirea
Chinului, un suflet va strage,
Ca puritatea lor, durerea
O va simți și-o va-nțelege
Cineva, cumva, cândva…
Din când în când mă uit în urmă
Poate-oi zări pe cărăruie,
Un suflet ori măcar o umbră…
Azi…văd…
Pe urma lacrimilor mele,
Un suflet, m-a găsit in ele,
O inimă, un gând frumos
Ce mi le sterge lin, duios,
Zâmbind alungă al meu suspin,
Cineva, cumva, acum…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu