Autor : LIVIA BATAIOSU
Tarziu in noapte, sub o salcie pletoasa,
Ce umbreste lacul in care stelele se sting,
O copila-si plange iubirea nemiloasa
Si o scalda-n lacrimi si doruri ce-o cuprind.
Isi ridica ochii inspre luna calda,
Cu suspine adanci, in genunchi o roaga,
Sa ii ia durerea, sa i-o duca-n vant,
S-o duca departe, sa i-o ia din trup.
Se apleaca apoi, atingand cu mana,
Apa cristalina ce-o inviora.
Cu lacrimi siroaie lacului ii spune:
-Ia-mi durerea mare, scapa-ma de ea.
Stelelor le spune c-a pierdut iubirea,
Care-n nopti si zile mult o fericea.
Sufletul i-a frant cand a parasit-o
Si cu doruri grele cum a doborat-o.
Sufletu-i fragil, de vanturi pustiit,
Cade-n deznadejde, de durere frant.
Pe salcie o roaga, sa o infasoare
In frunzele verzi, cu ramuri plangatoare.
Asa plangea copila sub salcia pletoasa,
Cu durere-n piept si inima arsa.
Lacrimi in siraguri se scurgeau in lacul,
Ce-l ruga copila sa-i inece amarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu