Târziu în noapte

Autor : Livia Bătăiosu

Târziu în noapte, sub o salcie pletoasă,
Ce umbrește lacul în care stelele se sting,
O copilă-și plânge iubirea nemiloasă
Și o scaldă-n lacrimi și doruri ce-o cuprind.

Își ridică ochii înspre luna calda,
Cu suspine adânci, în genunchi o roagă,
Sa îi ia durerea, să i-o ducă-n vânt,
S-o ducă departe, să i-o ia din trup.

Se apleaca apoi, atingând cu mâna,
Apa cristalină ce-o înviora.
Cu lacrimi șiroaie lacului îi spune:
-Ia-mi durerea mare, scapă-mă de ea.

Stelelor le spune c-a pierdut iubirea,
Care-n nopți si zile mult o fericea.
Sufletul i-a frânt când a părăsit-o
Și cu doruri grele cum a doborât-o.

Sufletu-i fragil, de vânturi pustiit,
Cade-n deznădejde, de durere frânt.
Pe salcie o roaga, sa o infășoare
În frunzele verzi, cu ramuri plângătoare.

Așa plângea copila sub salcia pletoasă,
Cu durere-n piept si inima arsă.
Lacrimi în șiraguri se scurgeau în lacul,
Ce-l ruga copila sa-i înece amarul.