Dor

Autor: Livia Bătăiosu

Iartă-mă vânt că te-am trezit,
Cu strigătul inimii mele,
Ce pân’ la tine a răzbit,
Plângând de dor, plângând cu jale.

Iartă-mă soare c-am umbrit,
A ta lumina cu a mea tristețe
Dar, sufletul mi-e pătimit
Uitând a razei frumusețe.

Iartă-mă mare că te-am agitat,
Cu a mea furtună ce azi mă străbate,
Al meu suspin în val l-am aruncat,
Ridicând ape-n ceruri cu dureri de moarte.

Iartă-mă dor că-n lacrimi azi te cânt,
Dar rădăcini ai prins în trupu-mi suferind
Și crești cu fiecare clipa
În strigăt, în simțiri, în lacrima ce pică.

Iartă-mă  Tu, că te iubesc atât,
Ascultă-mi dorul tânguinduse în vânt
Și-n strigăt cum despică cerul,
Ascultă…crunt îmi plânge dorul.