Doar timpul

Autor: Livia Bătăiosu

Doar timpu-mi va deschide ochii
Și-mi va închide rănile adânci.
Tot el la întrebări îmi va răspunde
Și voi afla ce îmi ascunde.

Doar timpul poate să renasca
Ce-n timp s-a risipit sau a murit,
El poate vieții să vorbească
Sau poate tace până la sfârșit.

Fuiorul lui se scurge-ncet
Împletind o plasă-n jurul meu
Și ma îmbracă-ntr-un veșmânt
Prin care să respir și eu.

Multe-mi ia și multe îmi aduce,
Doar timpul știe cum și cât
De grea-i povara ce-o pot duce,
Pe al meu spate gârbovit.

Gârbovit de timpul aspru petrecut
Și arcuit de biciul zilelor nefaste,
Pot spune însă că timp am avut,
Să le trăiesc ș-apoi să uit de toate.

Doar timpul pare a-mi fi prieten
Dar, și dușman necrutător,
Nu-l pot îndepărta, nici să-l apropii,
Sunt prinsă-n firul din fuior.